Psihoterapia se referă la o varietate de tehnici și metode utilizate pentru a ajuta copiii și adolescenții care intampină dificultăti în ceea ce privește emoțiile sau comportamentul lor. Deși există diferite tipuri de psihoterapie, fiecare se bazează pe comunicare ca instrument de bază pentru a aduce schimbări în sentimentele și comportamentele unei persoane. Sesiunile de lucru se pot desfășura cu un copil, mai mulți copii sau întreaga familie. La copii jocul, desenul, construirea și imitarea sunt modalităti importante de impărtăsire a sentimentelor și de rezolvare a problemelor.
În timpul psihoterapiei, copiii și adolescenții primesc sprijin emoțional, rezolvă conflictele cu ceilalți, înțeleg sentimentele și problemele și incearcă noi soluții la problemele vechi. Obiectivele terapiei pot fi specifice (schimbarea comportamentului, relații imbunătătite cu prietenii sau familia) sau generale (mai putină anxietate, o mai bună stimă de sine).
Durata psihoterapiei depinde de complexitatea situațiilor care pot fi: neîncredere, vinovăție, frică, rușine, timiditate, sentimente de inferioritate, conflicte cu colegii, dificultăți în îndeplinirea sarcinilor scolare, comportament opozant, dependența de tehnologie, tulburări alimentare, neputința de a-și face prieteni.
Stimulare senzorială pentru copiii cu tulburari de integrare senzorială
Tulburarile senzoriale la copii trebuie identificate din timp pentru a se face o interventie corespunzatoare. Acestea au mai multe cauze si sunt incluse in mai multe diagnostice medicale, cum ar fi: copiii cu autism, paralizie cerebrala si alte tulburari de dezvoltare, dar si la copiii dezvoltati normal. Identificarea timpurie duce la un diagnostic si un tratament adecvat pentru persoana in cauza.
Tulburarile senzoriale pot influenta unele sau toate simturile fizice. Există 7 categorii care cuprind functiile noastre senzoriale, acestea fiind: tactile, auditive, vizuale, gustative, olfactive, proprioceptive (constientizarea corpului, muschilor si a articulatiilor), vestibulare. Cei mai multi oameni se confrunta cu tulburari senzoriale, fie hipersensibilitate sau sensibilitate din punct de vedere hipoglicemic. Aceasta tulburare influenteaza mai multe functii diferite ale corpului. Daca unul sau mai multe simturi sunt perturbate, mesajele senzoriale trimise la creier sunt incorecte. Realitatea este interpretata in mod eronat, ceea ce duce la hotarari si raspunsuri gresite.
Tulburari posibile
Tactil – evitarea atingerilor, toleranta la durere mare, slaba coordonare, repulsie la ingrijire, merge foarte mult, evita texturi aspre ale alimentelor sau ale altor substante, precum si imbracamintea, sosetele si/sau pantofii.
Proprioceptiv – probleme de dexteritate, finete, coordonare slaba, prefera jocurile dure, rupe de multe ori jucariile sau alte obiecte, isi tine corpul in pozitii ciudate.
Auditiv – reactioneaza prea slab sau prea puternic la zgomotele puternice, devine usor isteric sau pare a le ignora, acopera frecvent urechile, fredonand sau cantand singur, se sustrage grupurilor mari de oameni, asculta sunetul de la TV, radio etc.
Vizual – tine jucariile, cartile aproape de fata, deschide si inchide in mod repetat usile sau sertarele, evita luminile aprinse continuu si lumina zilei, este atras de obiectele lucioase si/sau reflectorizante.
Gust – tine degetele sau mainile in gura de multe ori, prefera produsele alimentare moi, fine sau extrem de gustoase, selecteaza ceea ce mananca, prezinta probleme la spalatul pe dinti si de obicei respinge produse alimentare care par a fi schimbate la culoare sau aspect.
Vestibular – intra in panica atunci cand se afla cu susul in jos sau este inclinat intr-o parte, este ingrozit daca picioarele ii parasesc pamantul, devine nervos in jurul dealurilor, scarilor, trebuie sa se afle in continua miscare, acest lucru afectandu-i atentia si comunicarea, nu poate circula cu mijloacele de transport.
Olfactiv – se plange frecvent de anumite mirosuri, evita locuri unde se gasesc arome puternice (bucatarie, baie, restaurant, gradini zoologice etc.), nu ii plac grupurile de oameni, miroase alimentele inainte sau in timp ce le mananca, miroase obiectele uzuale in mod repetat, uraste sa fie murdar si varsa la mirosuri specifice fecalelor sau frotiurilor.
